Zâmbeşte şi în mine se scutură clopoţei de rouă rupând tăcerea dimineţii, e cavalerul meu frumos.
E cel care îmi zâmbeşte necondiţionat, e cel care dă savoare fiecărei zile, e cel care face corzile inimii să vibreze, e staţia meteorologică a sufletului meu, e cel din cauza căruia îmi beau ceaiul fără zahăr de teamă să nu fac diabet.
E cel pe care îl plac pentru că nu e perfect; pentru că e stângaci; pentru că atunci când mă ţine în braţe timpul îşi pierde valoarea; pentru că nu e doar bărbat, ci şi copil; pentru că mă face să zâmbesc numai când mă gândesc la el; pentru că atunci când dorm îl caut prin pat; pentru că atunci când îmi spune “Nu mai poţi cu tine” continuă să rămână lângă mine; pentru că ador felul său de a mă necăji; pentru că mă provoacă; pentru că nu se dă în lături când vine vorba de pariuri; pentru că mă ascultă chiar şi atunci când aiurez; pentru că mă înţelege chiar dacă nu ştie ce înseamnă S.O.L; pentru că pielea mea îi poartă parfumul; pentru că el e special faţă de restul lumii.
E cel la care îmi fuge gândul când mă aştept mai puţin, e cel care îmi zâmbeşte şi stâreşte furtuni, e cel care mă priveşte şi în ochii căruia mă simt cea mai mică şi de preţ făptură a lumii, e cel pe care îl iubesc.
Superb… :-X 8->