Am cântat sub ferestre deschise şi am bătut la porţi închise, am mers pe drumuri neştiute, m-am pierdut în aglomeraţia oraşului şi gândul m-a purtat în derivă pe cărările inconştientului.
Am alergat pe străzi cu-o acadea în mână râzând, am zâmbit decojind nuci cu mâinile goale, am plâns strivind o buburuză, am iubit mâncând ciocolată cu mentă, am visat desenând curcubeul pe nisip, am negat privind în urmă, am crezut sărutând buze blonde, am disperat privind ochi albaştri, am sperat scăldându-mă în mare, am scrijelit pereţi ascultând Placebo, am iscat scântei şifonând aşternuturi, am minţit spunând adevărul, am urât uitându-mă în oglindă.
Am fruntea încreţită şi riduri în suflet, câteva cicatrici pe coapsa dreaptă, fotografii pe un CD şi memoria încărcată de amintiri. Am cărţi de vizită şi bilete parfumate, cutii goale şi relaţii destrămate. Am ursuleţi de pluş şi cătuşe, am frică de singurătate şi feeria clipelor trecute.
Am rezolvat matrici, am citit romane, am scris pe bucăţi de ziare, am înveselit zilele unora, le-am întunecat pe ale altora, am trăit, am adunat experienţă. Am lăsat o parte din mine pe oriunde am trecut: în compartimente de tren; în banca de la şcoală; în camere de hotel; în cămine; în tramvai şi metrou; în case, în inimi şi vieţi care m-au primit în ele. Port în suflet amintirea celor care au trecut prin viaţa mea.
Am înfipt câte un ac în tot ceea ce mă lega de trecut, dar niciodată nu m-am trezit sărutând alte buze. Am plâns, dar nu am strâns în braţe trupuri goale să mă răzbun. Am urlat, dar nu am distrus alte destine să mă simt mai bine. Mi-am înghiţit amarul, dar n-am mulţumit pentru un sărut. Am apreciat un zâmbet fără să compar. Am adorat, dar n-am minţit pentru a încânta urechi. Am sărutat însetată alte guri, dar nu mi-am vărsat veninul în ele.
Am luat-o de la capăt, dar fără să înfierez umărul ce tocmai mi-a oferit spijin. Am lăsat resentimentele în urmă şi nu m-am folosit de nimeni. Un instrument se înlocuieşte, un om dacă pleacă nu se mai întoarce.
