În ultima vreme am fost cam ocupată să-mi mai fac timp să ma gândesc şi la viaţă în general. Dimineaţă am avut parte de-un eveniment care mi-a amintit de legile lui Murphy şi m-a pus pe gânduri toată ziua.
Mă grăbeam să mă întalnesc cu nişte prietene, să mergem la Rădăuţi, unde trebuia să stăm de vorbă cu nişte copii de clasa a IX-a. Dar cum se preconiza o zi lungă mai întai am trecut pe la bucătărie să fierb câteva ouă, cam cât pentru patru oameni câţi eram în cameră. Fiind deja în întârziere lipsea să se întâmple ceva care să îmi întârzie plecarea şi mai mult. Şi cum spune Murphy : “Dacă există posibilitatea ca ceva să meargă rău, atunci cu siguranţă va merge”, inevitabilul s-a produs. Coborând scările am alunecat şi-am vărsat toată apa clocotită pe-un picior şi ca să ajung mai repede în cameră am coborât scările cu fundul. Când m-am trezit din şoc eram deja în faţa dulapului căutând ceva cu ce să mă schimb, având încă pe mine pantalonii uzi şi îmbibaţi de apă fierbinte.
Bineînţeles că am întârziat la prezentare până m-am doftorit, am ratat întâlnirea “de afaceri” 
) cu directorul Colegiului Tehnic din Rădăuţi şi-am mai găsit la şcoală doar 13 elevi. Puţini, dar cei mai inocenţi şi mai scumpi copii de clasa a IX-a din câţi am întalnit.
De parcă toate au mers de minune mai lipsea cireaşa de pe tort. Şi cum în cazul în care ceva rău se poate întampla, se va întâmpla, pentru câteva zile voi testa dormitul pe burtă. Şi mă jur că n-am obiceiul să zic că “mă doare-n c**”.
Şi cum pe drum am avut timp să mă gândesc la multe, mi-am adus aminte că venirea mea pe lume n-a flost planificată, că la 5 ani am fost muşcată de un câine lup din cauză că l-am tras de “coadă”, că la 10 ani mi-au apărut pe piele nişte urticarii de la prea multă maioneză şi acum am 8 arsuri pe piele şi-o jenă de nici nu-mi vine să m-aşez pe scaun; mi-am dat seama că toate nenorocirile vin dintr-un singur loc.
